ALABANDÍNĂ s. f. Sulfură naturală de mangan, compactă, negricioasă, cu luciu metalic. – Din fr. alabandine. Vezi definitia »

BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Fig. Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, insensibile. – Bg. bivolica. Vezi definitia »

ACETAMÍDĂ, acetamide, s. f. (Chim.) Amidă a acidului acetic. – Din fr. acétamide. Vezi definitia »

ÓRGĂ, orgi, s. f. 1. Instrument muzical complex, al cărui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse în acțiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi și al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niște foale. ◊ Orgă de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale căror aprindere și intensitate sunt comandate electronic în concordanță cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comandă pentru reglarea intensității luminoase a surselor de lumină în studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrări miniere subterane, stâlp lângă stâlp, ca tuburile de orgă (1). – Din fr. orgue. Vezi definitia »

RÂZGÂIÁLĂ s. f. v. răzgâială. Vezi definitia »