INSOLÍT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit]. Vezi definitia »

POLEÍT², -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei². Vezi definitia »

săgnít, săgnítă, adj. (reg.) 1. (despre cai) care a căpătat o sagnă (rană); rănit. 2. (despre obiecte de îmbrăcăminte) care este murdar; murdărit. Vezi definitia »

RĂVĂȘÍT, -Ă, răvășiți, -te, adj. Care este în neorânduială; răscolit. ♦ Fig. Tulburat, dezorientat. – V. răvăși. Vezi definitia »

KIT s. n. ansamblu, set. (< engl. kit) Vezi definitia »