SEÍSM s.n. 1. Cutremur de pământ. 2. (Fig.) Zguduire socială de mari proporții; răscoală, revoluție. [Pron. se-ism. / < fr. séisme, cf. gr. seismos]. Vezi definitia »

TRAUMATÍSM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme. Vezi definitia »

SOMNAMBULÍSM s. n. 1. Stare de automatism inconștient manifestată prin părăsirea patului în timpul somnului și executarea unor acte coordonate de care individul în cauză nu-și mai amintește la trezire; noctambulism. 2. Executare automată a unor acte de către o persoană hipnotizată. – Din fr. somnambulisme. Vezi definitia »

PAVLOVÍSM s. n. orientare în medicină și psihologie bazată pe descoperirile lui Pavlov privind activitatea sistemului nervos central, pe interpretarea unității funcționale a organismului și a relațiilor dintre acesta și mediu. (< fr. pavlovisme) Vezi definitia »

OBSCURANTÍSM s. n. stare de înapoiere culturală. ◊ atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii. (< fr. obscurantisme) Vezi definitia »