TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia. Vezi definitia »

ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. și pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric. 3. azil pentru bătrâni. Vezi definitia »

ANIZOCROMÍE s. f. inegalitate în intensitatea de colorație a globulelor roșii din sânge. (< fr. anisochromie) Vezi definitia »

IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie. Vezi definitia »

APRAXÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a executa mișcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului. [< fr. apraxie, cf. gr. a – fără, praxis – acțiune]. Vezi definitia »