CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție]. Vezi definitia »

CRĂPÉLNIȚĂ s. f. (Fam.; depr.) Mâncare. – Crăpa + suf. -elniță. Vezi definitia »

nartécă, nartéci, s.f. (înv.) tinda unei biserici; advon. Vezi definitia »

BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Rar) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală. Vezi definitia »

PARAZĂPÁDĂ, parazăpezi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Construcție (dig de pământ, panouri mobile, zid etc.) sau plantație așezate lângă o cale ferată sau lângă o șosea, pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Construcție (din panouri de scânduri, din împletituri de nuiele etc.) sau plantație servind ca mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe un teren (semănat). 2. Grilaj metalic montat la marginea streșinii unei clădiri pentru a împiedica căderea zăpezii de pe acoperiș. – Para²- + zăpadă. Vezi definitia »