APÉL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezenței lor într-un loc). 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ♦ Îndemn; cerere, rugăminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Ieșit din uz) Acțiune făcută la o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. [Pl. -luri. / < fr. appel]. Vezi definitia »

CEFALOCÉL s. n. aspect de tumoare congenitală, determinată de hernia extracraniană a encefalului. (< fr. céphalocèle) Vezi definitia »

MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel. Vezi definitia »

predstátel, predstáteli, s.m. (înv.) președinte, conducător (religios). Vezi definitia »

dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă. Vezi definitia »