blid (blíde), s. n. – 1. Vas, strachină. – 2. Paletă la roate de moară. – Mr. blid. Sl. bljudŭ, bljudo, bljuda (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Fremdw., 78), cf. bg. bljudo, sb. bljuda, alb. bljudë (G. Meyer 40). – Der. blidar, s. m. (olar); blidar, s. n. (dulap de bucătărie). Vezi definitia »

FLUÍD, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri) care curge. 2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2). II. s. n. 1. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici. 2. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație. (< fr. fluide, lat. fluidus) Vezi definitia »

FONOGHÍD s.n. Mic aparat sonor portativ pus la dispoziția vizitatorilor unei expoziții, care conține (înregistrat pe bandă de magnetofon) o descriere a sălilor acesteia. [Cf. fr. phonoguide]. Vezi definitia »

AFIXOÍD s. n. element de compunere tematică; pseudoafix. (< fr. affixoïde) Vezi definitia »

CONDILOÍD, -Ă adj. Care are forma unui condil. [Pron. -lo-id. / < fr. condyloïde]. Vezi definitia »