PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură. Vezi definitia »

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra. Vezi definitia »

CERVICÍTĂ s. f. colpită. (< fr. cervicite) Vezi definitia »

FIBROMATÓZĂ s. f. dezvoltare de fibroame în țesuturi sau organe. (< fr. fibromatose) Vezi definitia »

ALDEHÍDĂ s. f. substanță organică obținută prin oxidarea unor alcooli. (< fr. aldéhyde) Vezi definitia »