UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ Care nu angajează decât una dintre părțile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral. Vezi definitia »

COMPARTIMENTÁL, -Ă adj. referitor la un compartiment; care reflectă o diviziune în compartimente. (<fr. compartimental) Vezi definitia »

TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total. Vezi definitia »

MAXIMÁL, -Ă I. adj. maxim² (I, 1). ♦ preț ~ = preț maxim îngăduit de o lege. II. s. n. tabel conținând prețurile curente fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. (< fr. maximal) Vezi definitia »

ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă adj. care încalcă prevederile constituției. (< fr. anticonstitutionnel) Vezi definitia »