OSTENTÁȚIE s.f. (Liv.) Atitudine de paradă, de provocare; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, var. ostentațiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione]. Vezi definitia »

CONVERSÁȚIE s. f. discuție, convorbire. (< fr. conversation, lat. conversatio) Vezi definitia »

MESAGERÍE s. f. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul. ◊ oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor. (< fr. messagerie, it. messaggeria) Vezi definitia »

RADIOGONIOMETRÍE s. f. metodă de determinare a direcției unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. (< fr. radiogoniométrie) Vezi definitia »

DERMATOSCOPÍE s.f. Examen microscopic al suprafeței pielii cu ajutorul unui microscop special. [Gen. -iei. / < fr. dermatoscopie, cf. gr. derma – piele, skopein – a privi]. Vezi definitia »