ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (Mat.; Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. – Fr. analytique (lat. lit. analyticus). Vezi definitia »

NEOLOGÍSTIC, -Ă adj. neologic. (< germ. neologistisch) Vezi definitia »

HIPERALGÉZIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hiperalgezie. [< fr. hyperalgésique]. Vezi definitia »

GONGÓRIC, -Ă adj. (despre stil) pedant, prețios, pompos, afectat. (< fr. gongorique) Vezi definitia »

PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. Vezi definitia »