Definita cuvantului hifen
HIFÉN s.n. (Lingv.) Reunire a două cuvinte în unul singur pentru a exprima o singură noțiune. [Acc. și hífen. / < fr., lat. hyphen].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu hifen
ELECTROGÉN, -Ă adj. Producător de energie electrică. ◊ Grup electrogen = grup format dintr-un motor și un generator de curent electric. [< fr. electrogène, cf. fr. électro-, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ (Înv.) Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau a amerizat). 4. (În sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din fr. train. Vezi definitia »
PALEOGÉN s.n. (Geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparține acestei perioade. [Cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naște]. Vezi definitia »
FENILÉN, fenilene, s. n. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. phénylène. Vezi definitia »
ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z