CONCÉDE vb. III. tr. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. concéd, conj. -ceadă. / < fr. concéder, cf. it., lat. concedere]. Vezi definitia »

créde (a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cred, 1 pl. crédem; conj. prez. 3 să creádă; imper. créde / crezi; ger crezấnd; part. crezút Vezi definitia »

EUMENÍDE s.f.pl. (Mit.) Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Sg. eumenidă. / < fr. euménides, cf. gr. Eumenides]. Vezi definitia »

de-. – Prefix neologic, care adaugă anumitor cuvinte ideea de privațiune sau suprimare: decolora, denatura, deplasa etc. În marea majoritate a cazurilor, aparține împrumuturilor străine, în general din fr.; nu pare a fi fost productiv în cadrul rom. Vezi definitia »

De la o expresie ebraica insemnand „cine se aseamana cu Jehova”. Vezi definitia »