Definita cuvantului purtăreț
PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu purtăreț
NUCÚȚ, nucuți, s. m. (Rar) Nuculeț. – Nuc + suf. -uț. Vezi definitia »
șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc. Vezi definitia »
țâlimbricúț s.n. (reg.) omușor. Vezi definitia »
SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț. Vezi definitia »
GĂRDULÉȚ, gărdulețe, s. n. Diminutiv al lui gard. – Gard + suf. -uleț. Vezi definitia »