malíc (malícuri), s. n. – Inflație a beregatei. Var. melic. Sb., slov. malik „spiriduș” (Tiktin). Mai puțin probabilă der. propusă de Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. Vezi definitia »

OMOFÓNIC, -Ă adj. Care ține de omofonie (2). [< fr. homophonique]. Vezi definitia »

MÓDIC, -Ă, modici, -ce, adj. (Livr.) De puțină valoare; neînsemnat. ♦ (Despre prețuri) Moderat, convenabil. – Din lat. modicus, fr. modique. Vezi definitia »

IHTIOLÓGIC, -Ă, ihtiologici, -ce, adj. Care aparține ihtiologiei, privitor la ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyologique. Vezi definitia »

SIRÍC, siricuri, s. n. Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită de umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate de capătul dinspre spate. – Tc. sırık. Vezi definitia »