RADIOTELEFONÍE s. f. sistem de comunicație radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune și de recepție. (< fr. radiotéléphonie) Vezi definitia »

AUTOALOGAMÍE s. f. prezența în cadrul aceleiași specii a unor indivizi parțial autogami și alogami. (< fr. autoallogamie) Vezi definitia »

APIREXÍE s. f. Lipsă a febrei în cazul unei boli. – Din fr. apyrexie. Vezi definitia »

ORDALÍE s.f. Probă judiciară în evul mediu, constând în supunerea la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.). [Gen. -iei. / < fr. ordalie, cf. frank. ordal – judecată]. Vezi definitia »

ESTORCÁȚIE s.f. v. extorcație. Vezi definitia »