PIROMANÍE s.f. Tulburare psihică manifestată prin înclinarea de a pune foc, de a distruge prin foc, de a provoca incendii. [Gen. -iei. / < fr. pyromanie, cf. gr. pyr – foc, mania – nebunie]. Vezi definitia »

LÉCȚIE, lecții, s. f. 1. Formă de bază a organizării activității instructiv-educative din școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu. ◊ Expr. A da lecții = a medita (elevii) în particular. A lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ. A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului. ◊ Expr. A spune lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite. A-și face lecțiile = a-și pregăti temele școlare cuvenite. 3. (În forma lecțiune) Forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică. 4. Sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare, dojană. 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute. [Var.: lecțiúne s. f.] – Din germ. Lektion, lat. lectio, -onis. Vezi definitia »

PSIHIATRÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază bolile psihice și tratarea lor. [Pron. -hi-a-, gen. -iei. / < fr. psychiatrie, cf. gr. psyche – suflet, iatreia – vindecare]. Vezi definitia »

COSMOFIZIOLOGÍE s.f. Știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul unui zbor în cosmos. [Cf. fr. cosmophysiologie]. Vezi definitia »

EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. Vezi definitia »