TENSIOACTIVITÁTE s. f. (Chim.) Proprietate a unei substanțe dintr-o soluție de a modifica tensiunea superficială a solventului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensi-o-activité. Vezi definitia »

IRITABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi iritabil. 2. proprietate a materiei vii de a reacționa la stimuli. (< fr. irritabilité, lat. irritabilitas) Vezi definitia »

IMATURITÁTE s.f. Starea a ceea ce este imatur. [Cf. fr. immaturité]. Vezi definitia »

AUTOCUNOÁȘTE, autocunósc, vb. III. Refl. A se cunoaște prin autoobservare. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + cunoaște. Vezi definitia »

COMPLEMENTARITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este complementar. (< fr. complémentarité) Vezi definitia »