ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațíune s. f.] – Din fr. élucubration. Vezi definitia »

METACRONÍE s. f. denumire dată de lingvistul Hjelmslev studiului condițiilor de modificare conținute în structura funcțională a limbii. (< fr. métachronie) Vezi definitia »

MENORAGÍE s. f. pierdere a unei mari cantități de sânge la menstruație. (< fr. ménorragie) Vezi definitia »

BONOMÍE s. f. atitudine, caracter de bonom. (< fr. bonhomie) Vezi definitia »

ADACTILÍE s. f. Malformație congenitală care constă în absența tuturor degetelor. – Din fr. adactylie. Vezi definitia »