PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. Vezi definitia »

UNANÍM, -Ă adj. (și adv.) acceptat, împărtășit de toți; care exprimă un acord total, fără excepție, general. (< fr. unanime) Vezi definitia »

nim s.n. (reg.) interes. Vezi definitia »

ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sensul exact contrar. Antonimul lui „mare” este „mic”. – Fr. antonyme (< gr.). Vezi definitia »

TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv. și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Din tc. taksim. Vezi definitia »