procuratoríe s.f. (înv.) funcția, profesiunea de procurator. Vezi definitia »

PALILALÍE s. f. tulburare a vorbirii în repetarea involuntară a unor silabe, cuvinte sau propoziții. (< fr. palilalie) Vezi definitia »

CONCLÚZIE s.f. 1. Gândire, judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau de argumente; încheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 3. (La pl.) Încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione]. Vezi definitia »

EMETROPÍE s. f. Vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal. – Din fr. emmétropie. Vezi definitia »

răutățíe s.f. (înv.) răutate, maliție. Vezi definitia »