ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. Vezi definitia »

lucru s. n. sg. (șc.) disciplină școlară gimnazială numită „lucrări practice de atelier”. Vezi definitia »

MÁISTRU s. m. 1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc. 2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri. (< germ. Meister) Vezi definitia »

EGOLÁTRU, -Ă adj. (Rar) Stăpânit de egolatrie; egoist, egotist. [Cf. lat. ego – eu, după idolatru]. Vezi definitia »

GAUSSMÉTRU s. n. instrument de măsură a inducției magnetice. (< fr. gaussmètre) Vezi definitia »