-CÉL elem. „tumoare”, „hernie”. (< fr. -cèle, cf. gr. kele, umflătură) Vezi definitia »

a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual Vezi definitia »

OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus) Vezi definitia »

vânturél¹ (șoim, erou) s. m., pl. vânturéi, art. vânturéii Vezi definitia »

INCONÉL s. n. aliaj de nichel, crom și fier. (< fr., engl. iconel) Vezi definitia »