ȚINTÁT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at. Vezi definitia »

REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja. Vezi definitia »

blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială). Vezi definitia »

îmboboroját, -ă, adj. (reg.) înfofolit. Vezi definitia »

CLONȚÁT, -Ă, clonțați, -te, adj. (Despre oameni) Cu dinții mari și rari; cu gura ascuțită (ca un clonț). ♦ (Substantivat, f.) Cloanță (1). – Din clonț + suf. -at. Vezi definitia »