Definita cuvantului holocen
HOLOCÉN s.n. Ultima epocă (serie) a cuaternarului; aluviu. // adj. Care aparține acestei epoci. [Var. olocen s.n. / < fr. holocéne, cf. gr. holos – întreg, kainos – recent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu holocen
ARSENOBENZÉN s.n. Substanță cu formula analogă azobenzenului, conținând în locul grupării „azo” gruparea „arseno”, care formează numeroși derivați. [< fr. arsénobenzène]. Vezi definitia »
STEN s.m. (Fiz.) Unitate de forță egală cu forța imprimată unei mase de o tonă, de o accelerație de un metru pe secundă. [< fr. sthène]. Vezi definitia »
IZOFÉN, -Ă I. adj. (despre organisme) 1. cu caractere asemănătoare. 2. derivat din același fenotip. II. s. f. linie de pe glob care unește frecvențe fenotipice egale. (< fr. isophène) Vezi definitia »
AZOTOGÉN s. n. azotobacterin. (< germ. Azotogen) Vezi definitia »
SUPERTRÉN, supertrenuri, s. n. (Rar) Tren de mare viteză. – Super- + tren. Vezi definitia »