SEMNIFICÁȚIE, semnificații, s. f. 1. Conținut semantic al unui cuvânt; înțeles, sens, accepție. ♦ (În semiotică) Funcție a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotație. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înțeles, noimă, tâlc. 2. Însemnătate, importanță, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [Var.: semnificațiúne s. f.] – Din fr. signification (după semn). Vezi definitia »

TELERADIUMTERAPÍE s. f. telecurieterapie. (< fr. téléradiumthérapie) Vezi definitia »

COMPENETRÁȚIE s.f. (Med.) Întrepătrundere a senzațiilor de miros, văz și auz; sinestezie. [< fr. compénétration]. Vezi definitia »

DIPLOFONÍE s.f. Emisiune de două tonuri a vocii, datorită unei tensiuni inegale a coardelor vocale. [Gen. -iei. / < fr. diplophonie, cf. gr. diploos – dublu, phone – voce]. Vezi definitia »

BIOMICROSCOPÍE s. f. 1. studiul microscopic al celulelor și țesuturilor vii. 2. examinare cu un microscop special a diferitelor părți ale ochiului. (< fr. biomicroscopie) Vezi definitia »