EFERÉNT, -Ă adj. Care duce în afară. ◊ Nervi eferenți = nervi prin care excitația trece de la centrii nervoși spre periferia corpului; vase eferente = vase care conduc lichidele secretate. [< fr. efférent, cf. lat. effere – a duce în afară]. Vezi definitia »

PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. Vezi definitia »

PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. Vezi definitia »

FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt² (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para frântă = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge. Vezi definitia »

VIRULÉNT, -Ă adj. Care are putere toxică; care este în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. ♦ (Fig.) Distrugător, violent. [< fr. virulent, cf. lat. virulentus]. Vezi definitia »