Definita cuvantului omologie
OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (Mat.) Corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. ♦ (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen. -iei, var. homologie s.f. / < fr. homologie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu omologie
CENTRALIZÁȚIE, centralizații, s. f. (înv.) Centralizare. – Din fr. centralisation. Vezi definitia »
XENOSCOPÍE s. f. Facultate paranormală de diagnoză a unui mediu1 (4) prin privirea în interiorul corpului altei persoane. (din gr. xenos străin + skopein privi) Vezi definitia »
ELECTROCARDIOGRAFÍE s. f. Metodă de investigație a funcțiunilor inimii prin înregistrarea grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea mușchiului cardiac. [Pr.: -di-o-] – Din fr. électrocardiographie, germ. Electrokardiographie. Vezi definitia »
SUPERBÍE s. f. orgoliu, îngâmfare, trufie; mândrie. (< lat., it. superbia) Vezi definitia »
ARENDĂȘÍE, arendășii, s. f. Ocupație de arendaș; exploatare exercitată de arendaș. – Din arendaș + suf. -ie. Vezi definitia »