ALELOMÓRF, -Ă adj. (despre un caracter ereditar) Care se opune unui alt caracter. [< fr. allélomorphe]. Vezi definitia »

AUTOMÓRF, -Ă adj. (despre minerale) limitat de formele cristaline proprii speciei respective. (< fr. automorphe) Vezi definitia »

WIND-SURF UINDSĂ'RF/ s. n. scândură, planșetă prevăzută cu catarg și o mică velă, cu ajutorul căreia se poate pluti, stând în picioare, pe apele fără valuri mari. (< engl. windsurf) Vezi definitia »

IZOMÓRF, -Ă, izomorfi, -e, adj. (Despre substanțe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă. – Din fr. isomorphe. Vezi definitia »

TETRAMÓRF, -Ă I. adj. care prezintă patru forme. II. s. n. (arte) reprezentare a celor patru simboluri evanghelice (înger, leu, taur și vultur) într-o singură imagine. (< fr. tétramorphe, /II/ germ. Tetramorphe) Vezi definitia »