HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie. Vezi definitia »

CITOBIOLOGÍE s. f. Biologie celulară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. cytobiologie. Vezi definitia »

FOTOTELEGRAFÍE s. f. Transmitere la distanță a fotografiilor, a desenelor, a unor texte scrise etc. cu ajutorul telegrafiei. – Din fr. phototélégraphie. Vezi definitia »

INSCRÍPȚIE s. f. text gravat sau sculptat pe o piatră, pe o monedă etc. (< fr. inscription, lat. inscriptio) Vezi definitia »