DIRÉCȚIE s.f. I. 1. Orientare în spațiu a unei persoane sau a unui obiect față de un punct de referință; loc către care se îndreaptă cineva sau ceva; sens al unei mișcări, al unei poziții etc. 2. (Mat.) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. II. 1. Conducere, dirijare (a unei instituții, a unei întreprinderi etc.). ◊ Direcție de scenă = regie. 2. Funcție de director; (p. ext.) durată cât o persoană îndeplinește această funcție. 3. Organ care conduce o întreprindere, o instituție etc. ♦ Diviziune în cadrul unui minister, al unei mari instituții etc., care se ocupă de o anumită ramură de activitate. 4. Birou, local unde funcționează o direcție. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijează un vehicul. ♦ Parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. [Gen. -iei, var. direcțiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio]. Vezi definitia »

PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie. Vezi definitia »

HEMICRANÍE, hemicranii, s. f. Durere a unei jumătăți a capului, constituind unul dintre simptomele migrenei. – Din fr. hémicrânie. Vezi definitia »

INTRADERMOREÁCȚIE s.f. Modificare locală care apare în urma unei injecții intradermice. [Pron. -re-ac-, gen. -iei. / < fr. intradermo-réaction]. Vezi definitia »

IZONOMÍE s.f. 1. Termen folosit în democrația ateniană pentru a desemna egalitatea cetățenilor în fața legii. 2. (Min.) Analogie în modul de cristalizare. [Gen. -iei. / < fr. isonomie, cf. gr. isonomia]. Vezi definitia »