HIPERPROTEINEMÍE, hiperproteinemii, s. f. (Med.) Creștere a cantității de proteine din sânge peste concentrația normală; cantitate de proteine care depășește concentrația normală în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. hyperprotéinémie. Vezi definitia »

DISÉCȚIE s. f. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. (< fr. dissection, lat. dissectio) Vezi definitia »

CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie. Vezi definitia »

PIROGNOSTÍE s.f. (Chim.) Metodă de analiză folosită mai ales pentru determinarea metalelor dintr-un mineral, constând în încălzirea acestuia într-o flacără de suflător. [< fr. pyrognostie, cf. gr. pyr – foc, gnostike – cunoaștere]. Vezi definitia »

HETEROCROMÍE, heterocromii, s. f. (Med.) Anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. – Din fr. hétérochromie. Vezi definitia »