șăngărí, șăngărésc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbolnăvi de șancru. Vezi definitia »

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Vezi definitia »

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. Vezi definitia »

NOPÉURI s.n.pl. (Text.) Defecte ale firelor și ale produselor textile finite, datorate aglomerării de fibre din materia primă. [Sg. nopeu. / cf. germ. Noppen]. Vezi definitia »

CATARI (‹ gr. katharós „curat”) s. m. pl. Adepții unei erezii din sec. 11-13, răspîndită în Europa apuseană (în special în Italia, Flandra, S Franței), cu precădere în rîndurile meseriașilor și țăranilor. Condamnau lumea materială, considerată ca o creație a diavolului, chemînd la o viață castă și austeră în vederea unirii cu Dumnezeu. Învățătura lor a stat la baza ereziei albigenzilor. Vezi definitia »