Definita cuvantului horn
HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu horn
ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum. Vezi definitia »
SEMPITÉRN, -Ă adj. veșnic, etern, nepieritor. (< lat. sempiternus, it. sempiterno) Vezi definitia »
bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni Vezi definitia »
TÂRN1, târnuri, s. n. 1. Mătură mare, făcută din mărăcini sau din nuiele, cu care se mătură curțile sau străzile. 2. (Bot.) Porumbar1. – Din sl. trŭnŭ. Vezi definitia »
TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne) Vezi definitia »