Definita cuvantului horn
HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu horn
TURN1 s.n. 1. Construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; turn de fildeș = expresie arătând izolarea unui scriitor, artist etc., de realitățile înconjurătoare. 2. (Șah) Tură2. [< germ. Turm]. Vezi definitia »
ARN (RNA) subst. Denumire prescurtată a acidului ribonucleic. Vezi definitia »
NOCTÚRN, -Ă I. adj. 1. care se face, se petrece noaptea. 2. (despre păsări, animale) de noapte. 3. (despre flori) care nu se deschide decât noaptea. II. s. f. compoziție muzicală cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventă în sec. XVIII și XIX. ♦ în ~ = (cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) în timpul nopții. (< fr. nocturne, lat. nocturnus) Vezi definitia »
CÁMGARN s. n. lână cu păr lung, care capătă după pieptănare o uniformitate deosebită. ◊ stofă de calitate superioară din fire de lână netede. (< germ. Kammgarn) Vezi definitia »
COTÚRN s.m. Încălțăminte cu talpă groasă pe care o purtau pe scenă actorii antici de tragedie. [< lat. cothurnus, gr. kothournos, cf. fr. cothurne]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z