-CÍD elem. „a ucide”, „a distruge”. (< fr. -cide, cf. lat. coedere) Vezi definitia »

DURACÍD, duracizi, s. m. Aliaj de fier și siliciu, rezistent la acțiunea acizilor și la oxidare. – Dur¹ + acid. Vezi definitia »

MONOPLOÍD, -Ă adj. (despre celule, organisme) care posedă un singur set de cromozomi. (< fr. monoploïde, engl. monoploid) Vezi definitia »

XIFOÍD, -Ă adj. Asemănător unei spade, în formă de spadă. ◊ Apendice xifoid = extremitatea inferioară a sternului. [Pron. -fo-id. / < fr. xiphoïde, cf. gr. xiphos – sabie, eidos – aspect]. Vezi definitia »

FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide. Vezi definitia »