Definita cuvantului timină
TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu timină
JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință. Vezi definitia »
ELECTROANASTOMÓZĂ s. f. anastomoză între două segmente ale tubului digestiv, cu un bisturiu electric. (< electro- + anastomoză) Vezi definitia »
LINGUÍSTICĂ s.f. v. lingvistică. Vezi definitia »
MORMÂNJÁLĂ, mormânjeli, s. f. (Rar) Învățătură superficială; spoială. Vezi definitia »
PÉRJĂ, perje, s. f. Specie de prună a cărei carne se dezlipește ușor de pe sâmbure; p. gener. (reg.) prună. – Et. nec. Vezi definitia »