OFICÍNĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituție etc.). 2. Loc unde se uneltește ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin]. Vezi definitia »

SCOÁBĂ, scoabe, s. f. 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită mai ales în construcții provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (Pop. și fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă și rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba. Vezi definitia »

TROPĂIÁLĂ, tropăieli, s. f. Faptul de a tropăi; zgomot produs de cel care tropăie; tropăit, tropăitură. [Pr.: -pă-ia-] – Tropăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ARMÁTĂ s. f. 1. totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. ◊ serviciu militar. ◊ mare unitate operativă formată din mai multe unități de arme întrunite. 2. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulțime, ceată. (< it. armata) Vezi definitia »

șópă, șópe, s.f. (înv.) șopină (v.). Vezi definitia »