ROMÁNȘĂ s. f. Ramură vestică a limbii retoromane. – Din fr. romanche. Vezi definitia »

chízedbă s.f. (reg.) asociație, societate, tovărășie. Vezi definitia »

MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s. f. Miorlăit¹. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [Pr.: -lă-ia-] – Miorlăi + suf. -eală. Vezi definitia »

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. Vezi definitia »

PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură. Vezi definitia »