CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător) + suf. -esc. Vezi definitia »

BASC², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque) Vezi definitia »

sirenicésc, sireniceáscă, adj. (înv.) care aparține sirenei, de sirenă; sirenic. Vezi definitia »

CAVALERÉSC, -EÁSCĂ, cavalerești, adj. De cavaler; p. ext. franc, leal; sincer, deschis. – Cavaler + suf. -esc. Cf. it. cavalleresco, fr. chevaleresque. Vezi definitia »

disc (díscuri), s. n. – Placă circulară și plată. – Var. (înv.) discos. Mr. discu. Gr. δίσϰος, în parte prin intermediul sl. disk(o)ŭ (Murnu 18), și modern din fr. disque. – Der. discobol, s. m., din fr. Vezi definitia »