IMPÚNE, impún, vb. III. 1. Tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. Intranz. A insufla cuiva respect, stimă. ♦ Tranz. A face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut. ♦ Refl. A căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui. 3. Tranz. A supune pe cineva unui impozit. – Din lat. imponere (refăcut după pune; cu sensuri după fr. imposer). Vezi definitia »

pângăriciúne, pângăriciúni, s.f. (înv. și reg.) 1. păcat. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune, pângăritură. 3. aliment interzis de biserică în perioada postului. 4. mâncare gătită prost, care produce scârbă. 5. om care vorbește urât, necuviincios; pângâritură. 6. persoană care mănâncă de dulce în zilele de post. Vezi definitia »

abțíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere) Vezi definitia »

IMPRESIÚNE s.f. 1. V. impresie. 2. (Rar) Imprimare. [Cf. fr. impression, germ. Impression]. Vezi definitia »

EXCLAMAȚIÚNE s.f. v. exclamație. Vezi definitia »