ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare. Vezi definitia »

scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. și fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. și pop.) scotocire, răscolire, răvășire, scorbelire, scortelire. 3. (înv. și pop.) ivire, scoatere la lumină. 4. (reg.) percheziționare. 5. (fig.; pop.și fam.) cercetare atentă, analizare profundă. 6. (reg.) iscodire, spionare. 7. (reg.; în forma: scorocire) însușire (pe baza studiului și exercițiilor). 8. (înv.) răspândire, împrăștiere. 9. (reg.; despre oi) împingere, îmboldire, înțepare, pentru a răsfira. 10. (reg.; în forma: scorocire; despre vești, păreri) difuzare, emitere. 11. (reg.) născocire. 12. (fig.; înv. și reg.) ridicare, înălțare. 13. (fig.; înv. și reg.) ațâțare, stârnire, agitare. 14. (reg.) enervare; înfuriere; răstire; agresivitate. 15. (reg.; despre vite) agitare înainte de împreunare. 16. (înv.) trezire. 17. (înv. și reg.) ivire, apariție; iscare, stârnire. Vezi definitia »

DIFERENȚIÉRE s.f. 1. Faptul de a crea o diferență; deosebire; separare. ♦ Proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. ♦ (Fon.) Modificare a unui sunet față de altul neaccentuat. 2. Operație matematică prin care se obține diferențiala unei funcții. [< diferenția]. Vezi definitia »

chistíre s.f. (reg.) împreunarea sălbăticiunilor. Vezi definitia »

NUTRÍRE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) nutri și rezultatul ei. [< nutri]. Vezi definitia »