prádă (prắzi), s. f. – 1. Jaf, furt, prădăciune. – 2. Captură, lucruri furate. – 3. Victimă; jucărie. – Mr. pradă. Lat. praeda (Pușcariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), cf. it. preda, prov., sp. presa, fr. proie, cat., port. prea. – Der. prăda, vb. (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al lat. praedāre (Pușcariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), cf. it. predare, port. prear, v. fr. preer; prădăciune, s. f. (jaf), din lat. praedacionem (Pușcariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil der. intern (Rosetti, I, 159); prădător, adj. (jefuitor), din lat. praedator (Pușcariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil der. intern; prădalnic, adj. (jefuitor). – Din rom. provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408). Cf. prădui. Vezi definitia »

ÁSTMĂ s. f. / astm s. n. boală manifestată prin dificultăți respiratorii. (< fr. asthme, lat. asthma) Vezi definitia »

VARIÁNȚĂ s.f. 1. Numărul factorilor de echilibru care pot varia independent fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (Statist.) Pătratul abaterii standard. [< fr. variance]. Vezi definitia »

BIOSTIMULÍNĂ (‹ bio + stimul) s. f. Factor biologic produs în cantități infinitezimale, de cele mai multe ori nedozabil și neidentificabil, de către țesuturile vii aflate în condiții improprii și eliberat de acestea în momentul revenirii la normal. Vezi definitia »

CATÉDRĂ s.f. 1. Masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, afectat. ♦ Tron arhieresc, din piatră sau din lemn, instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățământ, funcție de profesor. ♦ Unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică la o disciplină. ♦ (Fig.) Profesorat, învățământ. [< lat. cathedra – jeț, fr. cathedre]. Vezi definitia »