strătorícă, s. f. – Ventrilică (Veronica officinalis). Sb. strator, bg. stratur „amarant”. Vezi definitia »

MONOPLASTÍDĂ s.f. (Biol.) Organism viu, format dintr-o singură celulă (plurinucleară sau unicelulară). [< fr. monoplastide]. Vezi definitia »

fâță, fâțe s. f. femeie care își afișează nurii ostentativ. Vezi definitia »

MARCHÍZĂ s.f. I. Soție de marchiz. II. 1. Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra intrării principale a unei case. 2. Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor case. 3. Cabină de locomotivă. 4. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă. [< fr. marquise]. Vezi definitia »

FTALEÍNĂ s. f. denumire generică dată unor compuși organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr. phtaléine) Vezi definitia »