ALTITELEMÉTRU a. n. aparat pentru măsurarea altitudinii unui punct inaccesibil. (< fr. altitélémètre) Vezi definitia »

ANTICÉNTRU s.n. Loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. [< anti- + centru]. Vezi definitia »

CADÁSTRU s. n. 1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară. 2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează. 3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. (< fr. cadastre) Vezi definitia »

RADIOINTERFEROMÉTRU, radiointerferometre, s. n. (Astron.) Radiotelescop a cărui funcționare se bazează pe interferența radioundelor ce ajung la un sistem de două sau de mai multe antene cu care este echipat radiotelescopul. [Pr.: -di-o-in-] – Din fr. radiointerféromètre. Vezi definitia »

ORTOCÉNTRU s. n. punct de intersecție a celor trei înălțimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre) Vezi definitia »