Definita cuvantului imanent
IMANÉNT, -Ă adj. Propriu naturii obiectului, decurgând lăuntric din natura obiectului; intrinsec, constant, permanent. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = școală filozofică idealist-subiectivă care susținea că existența, realitatea reprezintă exclusiv conținutul conștiinței. // s.m. și f. (Rar) Adept al filozofiei imanente. [Cf. fr. immanent, it. immanente, lat. immanens].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu imanent
DILETÁNT, -Ă s.m. și f. Amator (pasionat) de artă, de știință, de tehnică, fără pregătire de specialitate; (peior.) om superficial, lipsit de pregătire temeinică. [< fr. dilettante, cf. it. dilettante – care se delectează]. Vezi definitia »
REVERBERÁNT, -Ă adj. care reverberează. (< fr. réverbérant, engl. reverberant) Vezi definitia »
PREDICAMÉNT s.n. (Fil.) Categorie; noțiune fundamentală. [Cf. fr. prédicament, it. predicamento]. Vezi definitia »
Pigment antioxidant cu o serie de actiuni benefice in ce priveste prevenirea cancerului, a bolilor vasculare si cardiace, a problemelor osoase si a diabetului (cel mai mult se contin in rosii). Vezi definitia »
EBULMÉNT s. n. 1. surpare, prăbușire, năruire a unui teren, a unui material. 2. materialul astfel rezultat. (< fr. éboulement) Vezi definitia »