PREVARICAȚIÚNE s.f. (Rar) 1. Călcarea îndatoririlor de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. 2. Trădarea unei cauze. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. prévarication, lat. praevaricatio]. Vezi definitia »

secerăciúne s.f. (înv.) 1. secerare, seceriș, secerătură. 2. (la sg. cu sens colectiv) cereale coapte bune de secerat; recoltă de cereale. Vezi definitia »

PRESUPÚNE vb. III. tr. 1. A crede, a bănui (ceva dinainte). 2. A necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. [P.i. presupún, conj. -nă, ger. -nând, presupuind. / cf. fr. présupposer, it. presupponere]. Vezi definitia »

CAVITAȚIÚNE s.f. v. cavitație. Vezi definitia »

CONTUZIÚNE s. f. v. contuzie. Vezi definitia »