MONOHIBRÍD, -Ă adj., s. m. (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr. monohybride) Vezi definitia »

INVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus]. Vezi definitia »

comíd s. m. – Gumă. Ngr. ϰομμίδι (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

ETMOÍD, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii, traversate de nervii olfactivi, și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. – Din fr. ethmoïde. Vezi definitia »

LIMFOÍD, -Ă, limfoizi, -de, adj. (Despre țesuturi) în care se formează limfocitele. ◊ Organ limfoid = organ bogat în țesuturi limfoide. – Din fr. lymphoïde. Vezi definitia »