hostopoácă s.f. (reg.) furcitură, claie de fân. Vezi definitia »

MÚZĂ s.f. Fiecare dintre cele nouă zeițe, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele și științele; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspirație poetică. [< lat. musa]. Vezi definitia »

PÍȘCĂ, piști, s. f. Dispozitiv format dintr-o parâmă de sârmă legată de mal și folosit la întoarcerea navelor fluviale la coturile pronunțate ale apei. – Et. nec. Vezi definitia »

DORMÉZĂ s.f. Un fel de canapea fără spetează, pe care se poate dormi. [< fr. dormeuse]. Vezi definitia »

șfărúță, șfărúțe, s.f. (reg.) sfoară mică, sforicică. Vezi definitia »