îngroziciúne s.f. (înv.) îngrozire, groază, îngrozitură. Vezi definitia »

CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine]. Vezi definitia »

PROLEGÓMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte]. Vezi definitia »

COGITAȚIÚNE s. f. cugetare, gândire. (< fr. cogitation, lat. cohitatio) Vezi definitia »

a pune (pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. Vezi definitia »